Iarba verde de acasă

Andrea H. Hedeș

Știți cum se spune: iarba e mai verde în curtea vecinului. Astăzi, din fericire, românii pot călători, și o fac, Slavă Domnului, pe toate meridianele. Și un lucru cu care sunt toți de acord e acela că „afară” totul e îngrijit, aranjat, lucrat. Totul însemnând de la jardinierele din balcoane la pământul din jurul trunchiurilor copacilor din orașe și până la terenurile din afara localităților și dintre acestea. Chiar totul este îngrijit, aranjat și lucrat, că e fir de iarbă, floare sau copac.

Dar la noi? Marginile orașelor sunt anunțate întotdeauna de terenuri părăsite, de clădiri sinistre și bălării. Între localități, de multe ori, se întind terenuri nelucrate și neîngrijite, năpădite de vegetație. În capitală, parcurile sunt pline de copaci netoaletați, șobolani și căpușe. În orașele mai mici, în sate? Mai e nevoie să spun? Am auzit mai de mult un vizitator străin spunând: „Nu înțeleg de ce casele românilor sunt atât de îngrijite și ordonate pe interior dar în afara lor nu pun mâna pe nimic, de parcă exteriorul nu tot al lor ar fi.” Răspunsuri sunt multe și cu siguranță le știți. Dar, indiferent de ele, ceea ce rămâne e iarba noastră care, nu e doar o părere, nu e la fel de frumoasă ca cea a vecinilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *