Banii nu sunt totul

Andrea H. Hedeș

Avem o relație complicată cu banii. De la bine-cunoscuta zicală „banu-i ochiul dracului” la „banii n-aduc fericirea” și convingerea că banii aduc neliniști și necazuri – nu pui capul pe pernă liniștit, la versete biblice precum „…cu greu va intra cel bogat în Împărăția Cerurilor! Din nou vă spun: este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!”, pentru a cita doar câteva, ni se inoculează, cel puțin în spațiul nostru cultural, o mulțime de idei contradictorii despre bani, lăsându-ne pe fiecare, după ce depășim confuzia, cu propria concluzie despre aceștia. După 45 de ani de comunism, lipsuri și nevoi, care au continuat și după revoluție, ceea ce a putut înțelege toată lumea, fără nici o urmă de îndoială, e că banii sunt importanți. Foarte importanți. Dar… cât de foarte importanți?

Ați văzut probabil în diferite emisiuni, ați auzit probabil în discuții cu apropiații, că există în România locuri de muncă plătite „ca afară” și totuși, cei de afară nu se întorc să muncească acasă ci rămân tot prin „amara” străinătate. Primul nostru ministru a cercetat problema. Ceea ce e bine. Și a descoperit, discutând și cu premierul Poloniei, ceea ce iarăși e bine, că nu banii sunt factorul principal pentru care oamenii nu se întorc. Aș completa: nu banii sunt factorul principal pentru care oamenii au plecat. Oamenii au nevoie să trăiască într-o societate în care sunt respectați, în care serviciile publice se află cu adevărat în serviciul public, la fel ca funcționarii publici, în care spitalele te însănătoșesc, școlile te ajută să iei un start bun în viață, în care există o minimă egalitate de șanse, în care, din momentul în care ieși în stradă nu te simți agasat, umilit, zdrobit de realitățile de zi cu zi ale vieții. Cu alte cuvinte, banii nu sunt totul. Revelația pentru politicianul român este că românii se prețuiesc mai mult. Că nu caută doar bani. Aspiră la un anumit nivel de calitate a vieții. Nu vorbe, nu povești, nu promisiuni. Viață de calitate. Viața e singurul lucru pe care îl avem cu toții, bogați sau săraci, care nu poate fi cumpărat. Unii încă putem alege unde și cum să-l trăim.