Suspine tandre, de Yōko Ogawa

Elina Adam

Suspine tandre, de Yōko Ogawa, Editura Humanitas Fiction, 2018

Piesa lui Jean-Philippe Rameau, Suspine tandre, reverberează ca un leitmotiv de-a lungul delicatului roman al scriitoarei japoneze Yōko Ogawa.  Ruriko, artist caligraf și iubitoare de artă, își caută liniștea la cabana părinților săi, după rănile fizice și sufletești dobândite în urma unui mariaj nereușit. Acolo îi întâlnește pe domnul Nitta, constructor de clavecine, și pe Kaoru, asistenta acestuia. Ogawa reușește să creeze, în tușe pline de lirism, un tot vibrant, străluminat de relațiile dintre aceste trei personaje. Natura devine sacul amniotic în care ele se dezvoltă, membrana care le separă fiind uneori atât de subțire încât avem impresia că existențele lor se întretaie până la întrepătrundere. Deși ciocnirile dintre personaje sunt uneori violente, ele sunt mereu atenuate de lichidul amniotic al psihismelor fiecărui personaj în parte. Și când taie lemnul sau îl șlefuiesc, când cântă, scriu ori îmbrățișează, Nitta, Kaoru și Ruriko o fac într-un fel lent, dar precis, concentrat, fiecare apelând la esențe. Nimic nu este lăsat la întâmplare de Yōko Ogawa în universul pe care îl descrie cu finețe și care vibrează de inefabil. Într-un fel revelatoriu, cititorul se abandonează muzicii, acest liant dintre suflete, suspin tandru al regăsirii păcii interioare, lumina din întuneric.