Țară de glorii, țară de dor
Andrea H. Hedeș
Am privit cu toții, cu uimire și bucurie, imaginile care au surprins vizita Regelui Charles al III-lea în România, vizită începută vineri, 2 iunie 2023, la Palatul Cotroceni, unde Maiestatea Sa a susținut un discurs care, cred, a fost o lecție despre ce înseamnă să fii român și ce înseamnă să îți iubești țara. O declarație de dragoste citită printre rânduri de toți cei la care a ajuns discursul regelui. O declarație de dragoste făcută cu eleganță, cu discreție, cu dovezi ale cunoașterii și înțelegerii acestui popor, „sfințită” cu versuri din Eminescu. Observați? Nimic strident, nimic epatant, nimic demonstrativ. Vorbe care au însă în spate fapte. Fapte care au în spate sinceritate și nu interese ascunse. Toate acestea au fost „simțite” de către români, pentru că, așa cum vă va spune orice artist, actor, cântăreț, balerin, publicul simte fără greș când ești sincer și dai tot, cu toată ființa ta, sau când faci doar un exercițiu, când mimezi arta. Câți dintre politicienii, dintre conducătorii noștri vremelnici, ar putea recita din Eminescu? Câți dintre noi, cei care ne vorbim de rău țara cu cel mai mic prilej, cei care nu o respectăm, (cu toate că știm să ne purtăm civilizat în Occident, unde vrem să facem impresie, unde vrem să fim acceptați), cei care ne rușinăm să spunem că suntem români, am făcut, cu adevărat, ceva pentru țara aceasta pe care clamăm că o iubim? Avem Ziua Iei, am proclamat bujorul drept floare națională, lucruri de aplaudat, care unesc energiile acestui popor spre simboluri, căci nici simboluri pe care să le prețuim nu mai avem. Dar câți facem cu adevărat ceva pentru țară, dincolo de a defila o zi pe an înveșmântați în ia încărcată de toată frumusețea sufletului acestui neam, de exemplu?” Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci numai cu muncă cinstită şi, la nevoie, cu jerfă. Nu înseamnă ură împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic şi conştient. Munca cinstită, viaţa curată, iubirea de semeni, împletirea datoriilor pe care le avem – adică faptele – aceasta înseamnă patriotism şi nu vorbe deşarte.” Sunt vorbele lui Mihail Sadoveanu și sunt mereu valabile.
Dar noi? Nu ne cade bine telemeaua balcanică, ne e rușine de mămăligă și îi disprețuim pe mâncătorii de ceafă și mici la grătar. Ați văzut italieni care să râdă de cei care mănâncă pizza? Francezi care să disprețuiască pe amatorii de melci și picioare de broască? Să îi desconsidere și să îi treacă la înapoiați, primitivi și retrograzi pe cei care păstrează tradițiile spirituale, religia sau sărbătorile tradiționale?
Ce ar fi de făcut? Pentru început, să învățăm fiecare, pe de rost, poezia lui Eminescu: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?”…
