Iertarea

Ana Herța

Mă iert! Te iert! Cuvântul „iertare” provine din latinescul „libertate” și reprezintă podul dintre noi și eliberare, interferând cu psihologia, filosofia ori credințele religioase. Starea de „iertare terapeutică” este definită în primul rând prin diminuarea gândurilor, a emoțiilor și acțiunilor negative față de cei care ne-au rănit, iar în al doilea rând prin creșterea sentimentelor pozitive, cum ar fi acceptarea și compasiunea. Nu înseamnă doar vindecare ci și evoluție. Persoanele iertătoare experimentează mai puține emoții negative cum ar fi anxietatea, depresia și tind să aprobe comportamente dezirabile din punct de vedere social, capacitatea de a ierta fiind asociată cu echilibrul emoțional. Caracteristicile relaţiei pe care o avem cu celălalt influenţează procesul iertării. Oamenii sunt mai dispuşi să ierte în relaţii în care se simt satisfăcuţi, însă nu doar apropierea în relaţie facilitează iertarea ci este un proces în sens invers, iertarea ducând la  incluziune. În privința relației dintre iertare și sănătate mentală studiile au arătat că tendinţa de a-i ierta pe ceilalţi şi pe sine este asociată cu un nivel scăzut de depresie, furie sau stimă de sine scăzută. Din punct de vedere fiziologic studiile spun că dispoziția de a ierta este asociată cu niveluri normale ale hematocritului și ale numărului de celule albe din sânge cu rol în sistemul imunitar. Cum putem ierta? O tehnică pe care o putem folosi în mod consecvent este metoda REACH, recunoscută de literatura de specialitate și aplicată în iertarea terapeutică dar nu numai. Prima etapă este să vă amintiți greșeala celuilalt într-o manieră cât mai obiectivă fără implicații subiective care distorsionează interpretarea. Aici avem de înțeles cât mai bine care este comportamentul care ne-a afectat. Vizualizați persoana respectivă ca un tot și observați toate emoțiile care apar fără a judeca, fără să reprimați emoții intense precum furia. A doua etapă este să empatizați încercând să vedeți perspectiva celuilalt fără a pune într-un con de umbră ceea ce experimentați. Următoarea etapă se numește „darul altruist” și presupune a medita la situațiile pe care le regretați, când ați fost mai duri sau nu ați oferit atenție cuiva drag, ați anulat o persoană și, totuși, ați fost iertați. Iertarea este deci un dar altruist care are continuitate. A patra etapă este luarea angajamentul de a ierta. Putem nota toate acestea într-un jurnal sau, de asemenea, putem scrie o scrisoare pe care nu este necesar să o trimitem. Ultimul pas constă în a păstra decizia de a ierta. Putem să ne amintim evenimentul și emoțiile asociate, însă suntem conștienți că putem schimba reacțiile pe care le avem deoarece ne-am luat angajamentul de a ierta și am pornit procesul de iertare. Cum ne iertăm pe noi înșine? Ei bine, scrisul este cel mai la îndemână act terapeutic. Putem începe prin a ne scrie o scrisoare de iertare pentru ceea ce considerăm că am greșit folosind cuvintele cele mai grele de rostit. Ce v-ați spune? În același timp priviți-vă în cele două ipostaze, de vinovat și de iertător. Notați toate argumentele la care vă gândiți pentru fiecare în parte. Apoi adresați-vă întrebarea: „dacă acuzatul aș fi eu sau cea mai dragă persoană cum m-aș comporta cu ea?” Tu cât de des te ierți și ierți? Cât de des îți oferi acest dar al libertății?

Image by jcomp on Freepik