En attendant Jules Verne. La Amiens, orașul nevestei…
Mihai Barbu
L-am căutat acasă la Amiens, pe strada Charles Dubois la nr. 2, dar n-am dat nicicum de el. „E plecat la o ședință de consiliu local”, mi-a zis majordomul. Nu l-am mai așteptat, eram între două trenuri și i-am lăsat vorbă că l-a căutat un coleg. I-am arătat legitimația și o carte de vizită: „Mihai Barbu, ex consilier municipal”.
„Dv. ce ați făcut pentru comunitatea pe care o reprezentați?”, a mimat curiozitatea arogantul majordom francez. Întrebarea m-a luat prin surprindere și i-am explicat, pe îndelete, cum mă lupt eu din opoziție cu primarul nostru aflat, de-o veșnicie, la putere, așa cum o face până-n ziua de azi Sisif cu bolovanul său. „Mitul lui l-a dezbătut, pe larg, și Albert Camus…” Majordomul nu m-a băgat în seamă și mi-a arătat, în zarea albastră, o clădire impunătoare din Piața Longueville.
„Merită să faceți câțiva pași în direcția aceea…” Curiozitatea m-a împins până-ntr-acolo. Un ghid local tocmai explica unui grup de turiști că ditamai Circul municipal, de 3.100 (trei mii una sută) de locuri, a fost ridicat datorită stăruințelor consilierului local Jules Verne. De asta îi poartă, și azi, numele. „Mă-i să fie, da’ ăsta știu că a lăsat ceva în urma lui!”, mi-a atras atenția Monsieur Milou Gladislav, un coleg de luptă și de ideal, din vremurile apuse când eram, amândoi, pe val…
