En attendant Jules Verne. La Amiens, orașul nevestei…

Mihai Barbu

L-am căutat acasă la Amiens, pe strada Charles Dubois la nr. 2, dar n-am dat nicicum de el. „E plecat la o ședință de consiliu local”, mi-a zis majordomul. Nu l-am mai așteptat, eram între două trenuri și i-am lăsat vorbă că l-a căutat un coleg. I-am arătat legitimația și o carte de vizită: „Mihai Barbu, ex consilier municipal”.

     „Dv. ce ați făcut pentru comunitatea pe care o reprezentați?”, a mimat curiozitatea arogantul majordom francez. Întrebarea m-a luat prin surprindere și i-am explicat, pe îndelete, cum mă lupt eu din opoziție cu primarul nostru aflat, de-o veșnicie,  la putere, așa cum o face până-n ziua de azi Sisif cu bolovanul său. „Mitul lui l-a dezbătut, pe larg, și Albert Camus…”  Majordomul nu m-a băgat în seamă și mi-a arătat, în zarea albastră, o clădire impunătoare din Piața Longueville.

       „Merită să faceți câțiva pași în direcția aceea…”  Curiozitatea m-a împins până-ntr-acolo. Un ghid local tocmai  explica unui grup de turiști că ditamai Circul municipal, de 3.100 (trei mii una sută) de locuri,  a fost ridicat datorită stăruințelor consilierului local  Jules Verne. De asta îi poartă, și azi, numele. „Mă-i să fie, da’ ăsta știu că a lăsat ceva în urma lui!”, mi-a atras atenția Monsieur Milou Gladislav, un coleg de luptă și de ideal, din vremurile apuse când eram, amândoi, pe val…

Image by kues1 on Freepik

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *