Strada Andrei Șaguna
Andrea H. Hedeș
Aproape frumoasă
Astăzi ne plimbăm pe strada Andrei Șaguna.
Făcând legătura între străzile Regele Ferdinand și Piața Mihai Viteazu, „ascunsă la vedere” se află strada Andrei Șaguna. O stradă care urmează cursul Canalului Morii, vechi punct de interes, economic, utilitar, mai apoi istoric și cu potențial turistic. Canalul Morii, un canal artificial, datează din secolul XVI iar construcția lui a fost impulsionată de schimbarea de statut a orașului care, la acea vreme, începuse să fie interesant pentru elita politică a vremii. Numele îi vine de la cele 12 mori care funcționau de-a lungul celor 7.2 km ai săi. Astăzi, o plimbare pe strada Andrei Șaguna, stradă ce însoțește o bucățică din cursul Canalului Morii, înseamnă să pășești într-o lume de altă dată. Deși leagă două puncte centrale, aglomerate, străduța aceasta este liniștită, retrasă cumva și nu foarte circulată. Pavată cu piatră cubică, mărginită de clădiri cu stiluri amestecate, cu fațade mai mult sau mai puțin îngrijite, decorate după bunul gust, strădania și posibilitățile locatarilor, cu bănci amplasate de-a lungul cursului de apă, strada Andrei Șaguna are un farmec eclectic, un aer melancolic și nedumerit, la fel ca aerul trecătorului care are dispoziția să și simtă „gustul locului”. De ce? Din cauza sentimentului de boboc ce a început să se deschidă dar a fost prins de înghețul târziu care i-a oprit înflorirea. Pe lângă cafenele, un magazin de suveniruri, o ceasornicărie, mai sunt și fel de fel de alte mici întreprinderi, care amintesc mai degrabă de un aer balcanic, din păcate, când, cu un oarecare efort, ar putea aminti de o străduță din Montmartre, spre marele câștig al Clujului.
Pe apa molcomă a Canalului Morii lunecă, de obicei, un cârd de rațe „vorbărețe” iar pe gardul ce mărginește Canalul se adună chiar și zeci de porumbei. În ziua în care am revizitat locul, nu am găsit decât o singură pasăre, aceasta din fotografie, o rață care abia se vede printre gunoaie. Nu voi comenta pentru că, știm, o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte.
Să nu uităm, omul sfințește locul. Nu e nevoie de bani pentru a păstra curată și frumoasă această stradă, apele Canalului Morii sau orice alt loc al nostru, al fiecăruia.
Strada Andrei Șaguna amintește de o Cenușăreasă. Nu știu dacă, la fel ca în poveste, se va găsi o Zână Bună care să-i dăruiască rochia de bal pe care o merită.
