Despre alergii pe scurt și câteva fapte diverse

Laura Poantă

Alergiile sunt în continuă creștere în lumea întreagă, luând forme extrem de variate. Ele apar atunci când o persoană reacționează la diferite substanțe din mediul înconjurător care sunt inofensive pentru majoritatea celorlalți oameni. Aceste substanțe se mai numesc și alergeni (numele este mult folosit și se regăsește pe diferite produse de uz general) și se găsesc în praf, polenuri, la animale (mai ales la cele de companie), insecte, dar și în anumite alimente și medicamente. Atopia (gr. a = fără; topos = loc; atopos = neobişnuit) este tendința genetică de a dezvolta reacții alergice la alergenii din mediu. Reacția imună declanșată de aceștia determină un răspuns inflamator de natură alergică exprimat prin simptomele specifice și atât de cunoscute ale alergiilor – rinoree (rinită alergică), lăcrimare excesivă și ochi roșii (conjunctivită alergică), erupții cutanate – eczema sau urticaria (aceasta din urmă se manifestă prin apariția unor pete roșii asociate cu prurit foarte intens și care diseminează rapid pe corp) sau simptome pulmonare – astmul bronșic. Reacția alergică apare printr-un mecanism fiziologic complex – substanța străină intră în corp pe diferite căi și declanșează un răspuns specific și anume sinteza unor anticorpi. Ei se atașează de niște celule numite mastocite, și atunci când alergenul vine în contact cu acești anticorpi celula respectivă (mastocitul) eliberează în circulație histamina. De aceea medicamentele antialergice se mai numesc și antihistaminice pentru că ele încearcă să blocheze acțiunea acestei substanțe foarte active și cu multe efecte nedorite în organism. Reacții similare pot să apară și la anumite substanțe chimice, inclusiv aditivi alimentari, dar dacă nu implică acțiunea sistemului imunitar nu sunt alergii propriu-zise.

Simptomele depind, deci, de tipul reacţiei alergice. În eczeme şi în dermatita atopică: apare roşeaţa pielii, cu mâncărime şi uscăciune locală. În timp, pielea se poate îngroşa, iar mâncărimea devine insuportabilă. Apar la contactul pielii cu anumite substanţe sau prin alergii alimentare. În rinita alergică: apare mâncărime nazală, o secreţie abundentă, apoasă, strănut, tuse uscată dimineaţa (şi noaptea) prin drenarea secreţiilor, lăcrimare. Cel mai adesea, apare în contact cu polenul. În dermatita de contact: apare roşeaţă, durere şi mâncărime la locul de contact al pielii cu o substanţă sau cu un material iritante (de ex., cureaua ceasului). În urticarie: apare roşeaţă a pielii dispusă în zone de diferite forme şi mărimi, uneori cu mâncărime intensă. Are tendinţa să apară şi să dispară rapid. Se poate asocia umflarea buzelor şi a pleoapelor și, de asemenea, mâncărimea. De obicei, este provocată de mâncare, medicamente sau de ceva atins sau inhalat. La nivelul tubului digestiv, apar uneori simptome supărătoare prin contactul cu anumite alimente – în special fructe de mare, ouă și lactate (a nu se confunda cu intoleranța la lactoză care are alt mecanism și nu este o reacție alergică!).

Severitatea variază cu tipul atopiei şi cu individul. Unele reacţii sunt uşoare, deşi supărătoare, în timp ce altele pot provoca moartea (de exemplu, în cazul în care se umflă buzele şi laringele, iar persoana nu mai poate respira). Tratamentul depinde de cauză și de severitatea bolii, dar se recomandă o vizită la medicul alergolog care poate să facă o serie de teste alergologice specifice pentru a identifica alergenul (sau alergenii), astfel încât tratamentul să fie condus de un specialist. Antihistaminicele, ca orice alt medicament luat după ureche, pot să provoace reacții adverse grave.

Anafilaxia (gr. ana = “fără, contra”; phylaxia = “protecţie”) este forma extremă a unei reacţii alergice, ce ameninţă viaţa, cu şoc (scăderea bruscă și severă a tensiunii arteriale ce poate să ducă la oprirea inimii) şi afectarea severă a respiraţiei. Este o urgenţă majoră, declanşată de oricare dintre aceste substanţe străine pomenite mai sus sau de înțepătura de albine sau viespi.

Simptome: tulburarea bruscă a respiraţiei care devine grea, buzele, limba şi glota se umflă, la fel şi pielea feței, cu mâncărime serioasă asociată. Sufocarea e însoţită de tuse şi wheezing (şuierat) şi e urmată de colaps şi pierderea cunoştinţei. Moartea poate surveni în câteva minute. Pacientul trebuie să ajungă urgent la spital, iar dacă apare stopul cardiac cei din jur trebuie să înceapă rapid manevrele de resuscitare care pot salva viața până la sosirea ambulanței. Persoana care se știe alergică poate purta cu ea o trusă specială cu adrenalină, pe care să şi-o injecteze singură la primele simptome (EpiPen).

Fun facts (discovermagazine.com):

1. Trăind într-un mediu din ce în ce mai steril, mai „liber de germeni”, organismul nostru se luptă cu ce are mai la îndemână, adică cu el însuși.
2. Peste jumătate dintre americani (ei măsoară și raportează cel mai mult) suferă de o formă sau alta de alergie.
3. Cea mai de temut formă de alergie, cu șoc anafilactic fatal, este cea la penicilină. Cea mai scârboasă este la gândacul de bucătărie.
4. Antreprenorul britanic Jasper Lawrence, pe baza cercetărilor unor irlandezi, a experimentat pe propria piele ideea de a distrage atenția propriului sistem imunitar dându-i de lucru cu altceva, mai aproape de natură, și anume cu viermi intestinali (anchilostoma). El a reușit să se vindece de astm și a început o afacere de comercializare a larvelor care intră sub pielea curajosului în speranța că prezența lor va muta anticorpii în altă direcție, pe un al câmp de luptă. Nu știm încă rata de succes a acestei afaceri, medical vorbind. Financiar este un succes.
5. Circa 200 de oameni mor anual în SUA din cauza alergiei severe la nuci sau fructe de mare.
6. O plimbare cu picioarele goale prin iarba înrourată vă poate transforma în vegetarieni pentru că mușcătura de căpușă poate duce la o alergie încrucișată la carne (porc, oaie, vită).
7. Zeci de mii de femei sunt afectate de alergia la spermă care poate fi ușoară, o simplă reacție locală, sau severă, ducând la șoc anafilactic.
8. Dar și abstinența e periculoasă – există situații în care femeile sunt alergice la propriul hormon progesteron (dermatita autoimună progesteronică) și au fost cazuri de șoc anafilactic apărut la propriul organism.
9. Și animalele de companie pot să fie alergice la propriul lor om – nu doar invers (și anume la scuamele pe care le lasă în urmă orice individ, zi de zi).
10. Urticaria aquagenică este rară și ciudată – o formă de alergie apărută la contactul cu apa. Dar dacă un copil vă spune că este alergic la baia de seară, puteți să aveți în vedere și acest fapt.
11. Bijuteriile pe bază de nichel pot să declanșeze o alergie pe viață la metale – atenție la piercing!
12. Ce ziceți de un dispozitiv inteligent, ingerabil, care, pus în farfurie, vă spune ce conține cina? În special dacă tindeți să nu vă bazați pe sinceritatea celor care prepară mâncarea!