Virozele
Să stai acasă răcit bocnă nu este tocmai plăcut, chiar dacă ai parte de câteva zile libere de la muncă sau de la școală, dar nu este nici o noutate. De când lumea, virusurile sezoniere au provocat răceli comune, gripe și alte boli, mai mult sau mai puțin grave. Cele mai multe dintre ele sunt localizate strict la nivelul tractului respirator superior (adică rinoree, lăcrimare, strănuturi), dar unele forme provoacă și dureri musculare care te țintuiesc la pat, febră, frisoane, o stare generală rea. După cum știm din moși strămoși, majoritatea virozelor sezoniere se pot trata acasă cu medicamente strict simptomatice (adică cele care ameliorează simptomele fără să vindece neapărat boala – decongestionante, antipiretice etc.), dar și cu remedii naturiste cunoscute de secole. Majoritatea dintre ele doar ameliorează simptomele, viroza urmându-și cursul natural conform binecunoscutei zicale că o răceală trece în 7 zile sau într-o săptămână, în funcție de vizita la medic. Adeseori se face abuz de antibiotice care nu au niciun rol în virozele simple, necomplicate, dar și de celelalte medicamente OTC (Over the Counter, cele care se dau fără rețetă și fără recomandarea cuiva), care nu sunt nici ele complet inofensive. Voi trece în revistă câteva remedii la îndemâna oricui, ușor de folosit în orice casă și care se pare că ajută în ameliorarea stărilor proaste date de viroze.
Supa de pui este un remediu clasic, aproape în toate filmele de epocă cel care bolea era hrănit cu supă de pui care făcea minuni (în filme). Și, totuși, studiile ulterioare, din ultimii ani, au arătat că ea chiar are efecte benefice. Dincolo de faptul că este caldă, și orice lichid cald este bun în viroze, ea este bogată în cisteină (provenită din pui) care ajută la fluidificarea mucusului. Legumele din rețetă – ceapă, morcovi – au efect antioxidant, iar păstârnacul este bogat în potasiu, care se pierde prin deshidratarea provocată de transpirațiile abundente la cei cu febră. Deci supa de pui este o idee bună, dovedită, chiar dacă este foarte posibil să nu-i simțim gustul. Maimonides, celebrul filosof și medic al lui Saladin din secolul 12, o prescria celor bolnavi și convalescenților.
Ghimbirul a devenit și la noi comun și este foarte mult folosit atât ca și condiment, cât și ca tratament – reduce inflamația atunci când avem gâtul inflamat, combate greața și unii susțin că ar avea și efecte profilactice, în diferite combinații, în special cu mierea de albine și sucul de lămâie. Ghimbirul a fost folosit secole la rând pentru o grămadă de boli, de la dureri abdominale la artrită, dar în ultimii ani au apărut studii, mai mult sau mai puțin concludente, dar care sugerează că el are proprietăți antivirale, antibacteriene și scade inflamația și congestia – în special cel proaspăt (medicalnewstoday.com).
Mierea, hrana zeilor, este de asemenea foarte mult folosită și comercializată cu promisiuni extraordinare, de la tinerețea veșnică, la vindecarea unor boli grave. Hippocrate prescria mierea pentru febră, răni și accidentări, fiind, pentru el, un panaceu (leac universal). Mierea a fost primul aliment folosit ca „dopaj” la jocurile olimpice din Grecia antică, atleții consumând-o ca să-și recapete puterile. Cert este că are efecte antibacteriene și antivirale recunoscute și dovedite prin studii pe animale, dar limitate, dar și efecte de ameliorare a tusei și de durerilor de gât. Trebuie folosită cu atenție sau deloc de cei alergici și nu se recomandă copiilor mai mici de un an. Un ceai cald cu miere și lămâie este oricând binevenit când suntem răciți, chiar și numai pentru gustul plăcut și senzația de ușurare, cel puțin temporară, a simptomelor neplăcute.
Usturoiul conține o substanță numită alicin, cu proprietăți probabil antibacteriene, dar și antivirale, prin stimularea răspunsului imun (activează unele celule albe), iar unii susțin care are și efecte profilactice (adică ne ajută să nu luăm viroza). Un studiu pe 146 de voluntari a arătat că cei din grupul care a luat usturoi timp de trei luni au avut semnificativ mai puține răceli prin comparație cu restul. Dar, ca și în cazul celorlalte tratamente bazate pe plante sau pe hrană, studiile sunt mici și prin urmare neconcludente. Pe de altă parte, în cantități rezonabile, nici unul dintre aceste remedii nu poate să facă rău sau să agraveze viroza.
Echinaceea este folosită de secole în anumite culturi și are ca ingrediente active flavonoidele, cu numeroase proprietăți terapeutice, în special antiinflamatorii.
Vitamina C, conținută în mod natural în citrice, are roluri importante în organism – ajută la repararea și vindecarea rănilor, a țesuturilor, cartilajelor, dinților, ajută la absorbția fierului, intră în componența unei proteine din piele, din vasele de sânge și din tendoane și are un rol esențial antioxidant. Ani la rând, a fost folosită, printre altele, pentru efectele ei benefice din răceli și alte boli infecțioase, dar nici până în ziua de azi nu există studii mari care să confirme teoria creșterii imunității. Totuși, este posibil să scurteze puțin durata unei viroze obișnuite – dar nu vindecă boala și nu oferă cu adevărat profilaxie. (medlineplus.gov). Dieta echilibrată este esențială pentru aportul de vitamina C pentru că ea nu este produsă în organism, iar o cantitate suficientă, sănătoasă și naturală are un rol dovedit în scăderea susceptibilității la infecții și în echilibrarea sistemului imun (prin activitatea neutrofilelor); nici un studiu semnificativ statistic sau de mari dimensiuni nu a dovedit efecte clare ale suplimentelor în doze mari de vitamina C în creșterea imunității, la persoane sănătoase.
Este de precizat că aceste remedii naturale nu vindecă boala, ci ajută la ameliorarea simptomelor, pe de o parte. Iar pe de altă parte, orice simptom îngrijorător și de durată – febră mare, probleme respiratorii, tuse persistentă sau cu sânge, stare generală mult modificată – trebuie să constituie un semnal de alarmă și să ne conducă la un medic.
Laura Poantă