Farmecul dulciurilor din copilărie

Farmecul bunătăților culinare din copilărie

 În copilăria mică, patru orașe în afara Buzăului natal mi-au dominat „geografia sufletească”:

Ploiești, capitala regiunii Ploiești, oraș cosmopolit, cu oameni bogați; București, capitala țării, de unde se dădea ora exactă; Brașovul, orașul de la munte; Constanța, orașul de la mare. Ultimul, mi se părea a fi unul „exotic”. Port, cel mai mare de la Marea Neagră, oameni de diferite etnii, culturi, religii, tradiții.

Fiecare dintre ele, avea ceva specific din punct de vedere gastronomic.

La Ploiești, halviță și nuga. La București erau cele mai delicioase prăjituri, dulciuri, băuturi răcoritoare. La cofetăria Capșa și la Nestor, azi dispărut după cutremurul din 4 martie 1977 mă delectam cu amandine, profiterol, casată, parfait, mascote, joffre, caramele îmbrăcate în staniol de culoare verde. Tot la București mâncam înghețată pe băț, merdenele însiropate, castane coapte, beam bragă. La Brașov îmi plăceau langoșii cu brânză și mărar, la Constanța șuberek cu carne sau brânză, baclava, roșcove, bragă. Dar la Buzău era adevărata desfătare gastronomică. Amandine, ecleruri, savarine, cremșnituri, înghețată la cornet. Faima Buzăului s-a rostogolit în țară prin celebrii covrigi, babic, cârnații de Pleșcoi. Iar în satele din jurul orașului se coceau în cuptor pâinici mici țărănești și lipii. Aveau un gust foarte bun și un miros de grâu îmbătător. Se mâncau calde, goale sau cu unt. O minune.

 Acasă, mama, o gospodină neîntrecută făcea dulceață de nuci verzi ( regina dulcețurilor ), cireșe amare, prune verzi umplute cu miez de nucă, caise umplute cu miezul sâmburilor, gutui cu frunze de  drușaim, bomboane fondante, șerbeturi, bezele, clătite, ștrudele. Siropuri, cel mai plăcut fiind cel de cătină culeasă de pe pământurile sărăturoase din zona Vulcanilor Noroioși. Niciodată nu a făcut cozonac sau colivă.

 Și mai punea mama niște murături, un vis. Le mâncai goale…

 Mă trezesc câteodată cu un dor nebun să o văd pe mama în bucătăria casei sau în bucătăria de vară (spunea frumos despre bucătărie  că aceasta este laboratorul său culinar) când pregătea bunătățile pentru masă. Totul, legumele, zarzavaturile, carnea, peștele, carnea de pasăre, fructele era cumpărat doar tata. Era neîntrecut în a face cumpărături. Nu mânca pește, nu-i plăcea. Numai el însă cumpăra peștele pentru noi, pentru mine și mama.

 Majoritatea dulciurilor din copilărie le găsesc și astăzi, poate cu un gust puțin diferit. A dispărut complet halvița, braga. Foarte greu mai găsești astăzi șerbet, dulceață de nuci verzi, casată, parfait, marmeladă.

 Societatea, lumea evoluează. Și noi dimpreună cu ele evoluăm.

Gabriel Burlacu/