Iulia Chira în dialog cu Menuț Maximinian

-Aţi ajuns cu traista plină de tradiţii în mijlocul nostru. La biserica din Tarancon, la părintele Gavril Ciuntirei, apoi în inima madridului, la Asociaţia Salva. Ce ne spuneţi despre poveştile româneşti ale Crăciunului ?

– Mai întâi vă spun că mă bucur că sunt în mijlocul dumneavoastră. Apoi că sunt un sol al dorului nostru, al tradiţiilor şi am venit din respect pentru cei ai noştri plecaţi departe de casă. Cred că jumătate din satul meu se află în Spania, şi m-au primit foarte frumos îmbrăcaţi în portul nostru tradiţional. Peste tot unde merg vorbesc despre străbunii mei, vorbesc despre ceea ce înseamnă tradiţia noastră şi credinţa noastră. Peste tot pe unde mă duc spun că sunt român. Am fost din Malaysia până în America. De la Kuala Lumpur până la New York, dar şi toată Europa am străbătut-o cu cărţile mele, dar am luat şi un pieptar de acasă ca să spun că sunt mândru că sunt român şi mi-am aşezat crucea în dreptul inimii.

-Un scriitor mai aparte, tradiţional…

-Sunt ziarist, sunt scriitor, dar în primul rând sunt un om care a pornit din vatra satului. M-am născut la Timişoara. Dacă dumneavoastră aţi venit la muncă în Spania, părinţii mei au mers în Timişoara, în Banat, la muncă, pentru că aşa mergeau pe vremea aceea, să-şi câştige traiul, pentru că pământul le-a fost luat în colectiv şi era destul de greu să trăieşti în sat. După Revoluţie, au revenit în sat, însă eu am crescut cu tânul şi cu tâna la Dumbrăviţa, pe Valea Ţibleşului. Am venit cu mare drag în mijlocul dumneavoastră ca un mesager al colindelor şi a poveştilor adunate în cărţi. Mitropolitul Bartolomeu spunea – am marcat recent Centenarul naşterii – despre colindători că sunt purtători de Hristos, mai ales copiii. De ce? Pentru că, prin glasul lor, vestesc naşterea Mântuitorului – cel mai frumos Copil. Toţi copiii noştri sunt frumoşi, dar El este copilul universal pentru care, la fel ca şi pentru botezul copiilor noştri, când se naşte Iisus, deschidem casa dinainte sau casa de parade. Este singurul moment de peste an în care deschidem casa dinainte şi aşteptăm cu mare drag colindătorii. Dumneavoastră aţi deschis pentru noi Biserica şi, ce ne putem dori mai mult decât să fim aici, în Biserică, în mijlocul dumneavoastră ? Am venit cu poveştile şi nu este nevoie să vi le spun eu pentru că,  în aceste zile, am văzut că iubiţi poveştile de acasă. M-am întristat când am aflat că în Spania nu vine Moş Nicolae, că nu vine Moş Crăciun, că aici nu s-a auzit de Crăciunul Bătrânul, dar m-am bucurat când am văzut că la copiii dumneavoastră vine Moş Nicolae, vine Moş Crăciun şi că le povestiţi despre cânt de frumoasă a fost copilăria dumneavoastră, aşa săracă cum a fost pentru fiecare. Nici eu nu am fost bogatul pământului. Fiecare am avut însă o copilărie foarte frumoasă, însoţită de credinţă, de tradiţiile noastre, de acea trăistuţă pe care o aveţi şi dumneavoastră, pe care am adus-o şi eu, în care adunam mere şi nuci când colindam satul dintr-un capăt în altul. Dacă spuneam cuiva „Lăsaţi Crăciunul în casă” atâta îi trebuia cuiva să nu-l lase, pentru că, în primul rând, nu doar pe noi nu ne lăsa, ci nu-l lăsa pe Hristos în casa lui. Pe Valea Ţibleşului se spunea că: „De nu ni-i slobozi om sparge uşa cu pumnu’ şi ţi-om arăta Crăciunul”, sigur, în sens metaforic. De Crăciun, uşile trebuie să fie deschise, uşciorile să nu fie închise, în sobe trebuie să ardă focul, acel butuc care arde toată noaptea, duhul cu focul viu, pentru că este regenerarea timpului – metaforic vorbind, pentru că nu prea mai avem sobe, poate doar ai noştri, acasă – vine Pruncul care schimbă lumea, pentru că, dacă n-ar fi venit Pruncul, dacă Dumnezeu, în nemăsurata lui dragoste pentru noi, nu şi-ar fi trimis Fiul în mijlocul nostru, făcându-l pământean ca şi noi, pentru mântuirea noastră, probabil că azi nu am fi stat faţă către faţă.

-Aţi venit cu tradiţiile, ce v-a impresionat cel mai mult în spania ?

-Am vizitat mai mult locuri din zonă. Toată lumea ne-a primit foarte bine, dar noi ne-am dorit să mergem undeva să vedem cum lucrează românii noştri. Am mers în vie unde am întâlnit nişte oameni minunaţi din zona Budacului, dar şi din alte zone ale ţării, am stat de vorbă cu ei. Pot spune că m-au impresionat până la lacrimi. Am colindat în vie şi ne-au spus cât de dor le este de casă. În casă găsiţi sufletul dumneavoastră, în primul rând. Bineînţeles, dacă aveţi părinţii acasă, ei vă aşteaptă de fiecare dată în poartă, aşa cum spunea şi părintele, să mergeţi în mijlocul lor, să poposiţi de sărbători în casele lor, să deschidă casa dinainte şi să se laude cu dumneavoastră. Am constatat sufletul dumneavoastră este casa. Acei oameni frumoşi ne-au explicat cum se făcea pluguşorul acasă – ştiau toate obiceiurile – dar şi cât de dor le este de aceste obiceiuri.

-Care ar fi mesajul cu care aţi venit ?

 -Noi am venit să vă spunem că vă preţuim, că România nu înseamnă doar un sistem, că România suntem noi, cei rămaşi acasă, neamurile dumneavoastră, şi dumneavoastră, care aţi venit aici. Împreună suntem România. Dincolo de toate celelalte lucruri, dincolo de administraţii – eu nu fac politică şi nu am făcut niciodată -, dincolo de aceşti oameni, noi, împreună, suntem România.  Şi dacă spunem România, spunem o mică Românie şi aici în Spania. Episcopul Macarie spunea că în fiecare ţară, peste hotare, există o mică Românie. Şi aşa este. Aici, în Spania, există o mare Românie. Dumneavoastră sunteţi o mare Românie a noastră cu care ne mândrim. De la acel om din vie care-şi face munca şi este apreciat şi care, iată, de 20 de ani este în acelaşi loc şi în aceeaşi zonă, la acelaşi patron, până la copiii noştri care strălucesc în IT, toţi suntem o Românie cu care ne lăudăm.  Dacă mai e şi o pădure cu uscături, să ştiţi că şi în ţară este plin cu uscături. Dar noi, împreună, facem cinste României. Să nu vă lăsaţi credinţa – acesta este mesajul nostru. Şi mai avem un mesaj: să le spuneţi copiilor dumneavoastră să fie mândri, să le povestiţi despre bunicul, despre bunica, despre străbunici, să le spuneţi că pe acele pământul româneşti este, în zona din care venim noi, un Atanase Todoran care s-a jertfit, care a stat drept în faţa celor care au venit să ne cucerească şi a spus că nu-şi leapădă credinţa, să le spuneţi despre Pahomie de la Gledin, să le spuneţi despre Sfinţii Martiri Năsăudeni şi că sunt icoane în faţa cărora trebuie să ne închinăm. Să vă aduceţi câte o fotografie cu bunicii de acasă şi să o arătaţi copiilor, să le spuneţi că limba română este dulce şi frumoasă şi să le mai vorbiţi şi în româneşte pentru că nu au decât de câştigat. Am observat că nu se uită nimeni urât dacă se vorbeşte limba română, este o ţară în care suntem primiţi foarte bine, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure pe mine, personal.

-Şi ne întoarcem iar la traista cu poveşti cu care aţi venit, dar şi la poveştile zilelor noastre, ce nu mai au legătură cu Crăciunul.

-Aceste poveşti pot fi îmbogăţite şi cu poveştile noastre româneşti. Să le spuneţi copiilor că în Noaptea Sfântă vine Pruncul Iisus, că în satele noastre, de sărbători, totul era extraordinar, că era aşteptat cu mare bucurie, colindătorii veneau la fereastră. Tot Mitropolitul Bartolomeu spunea că avem cele mai frumoase colinde din lume. Poate că exagera un pic, dar şi eu cred la fel, că avem cele mai frumoase mesaje în colindele noastre şi că, prin ceea ce a făcut creatorul în aceste colinde anonime ar fi invidios orice scriitori, pentru că sunt adevărate perle literare. În pricesne şi în colinde, românii au reuşit să aducă în faţa lumii tot ceea ce are Biserica. Şi nu întâmplător. Eu am o carte cu sărbătorile din Bistriţa-Năsăud – am umblat vreo 15 ani în satele din Bistriţa-Năsăud – în care am aşezat lângă Calendarul Ortodox şi sărbătorile băbeşti. Nu întâmplător, în calendarul nostru ortodox şi în bisericile noastre sunt acceptate şi aceste ritualuri tradiţionale, pentru că credinţa şi tradiţia, încă o dată subliniez, merg mână-n mână.

-Ce impresie v-a lăsat comunitatea românească ?

-Eu cred că aici,  dumneavoastră, împreună cu părintele Ciunterei, sunteţi o familie. Dacă vă prinde dorul de casă, dacă treceţi prin clipe grele sau prin bucurii, unde poţi merge să le spui dacă nu la Biserică împreună cu comunitatea ta, şi să-ţi aşezi gândurile la icoana Maicii Domnului, să te bucuri împreună şi să-i mulţumeşti pentru sănătate. Acum e mult mai uşor să iei legătura cu părinţii de acasă, prin telefon, aproape toţi părinţii au facebook şi VhatsApp, să vă vadă şi să vă bucuraţi. Să vă purtaţi portul aici, pentru că portul românesc este unul dintre cele mai frumoase, să vă vorbiţi limba şi să vă bucuraţi că sunteţi împreună.

– Câteva cuvinte despre cărţile ce vă însoţesc.

– Cartea „Spiritul locului. Ţinutul Bistriţa-Năsăud prin ochii scriitorilor”, o carte care nu este a mea, este a tuturor scriitorilor  care de-a lungul timpului au vorbit despre Bistriţa-Năsăud, şi începem cu Liviu Rebreanu, cel care vorbea despre Ion şi despre cât de mult iubea el pământul, un pământ atât de bun şi de roditor, din păcate atât de plin de spini. Am văzut aici că nu este niciun centimetru de pământ care să nu fie îngrijit. Acest lucru m-a surprins şi întristat în acelaşi timp. Noi, acel pământ frumos nu-l mai lucrăm. În carte este George Coşbuc, Andrei Mureşanu – autorul Imnului Naţional, şi toţi marii scriitori care vorbesc despre localităţile lor. Am extras nu opera lor ci ceea ce spuneau despre localităţile lor.  George Coşbuc îi scria părintelui Sebastian cât de dor îi este de fiecare piatră din Hordou. Cred că şi dumneavoastră vă e dor. Apoi, sunt toţi marii noştri înaintaşi. Bistriţa-Năsăud a dat primul patriarh  care, după mamă este din Herina, Miron Cristea, de asemenea, Mitropolitul Bălan, dar şi mulţi alţii care sunt prezenţi în această carte. Este o carte care vorbeşte despre locurile frumoase pe care le avem. În cartea „Frontiere etnologice” vorbesc despre tradiţiile din Bistriţa-Năsăud şi mai ales despre poveştile noastre în care eu vă sfătuiesc – şi vă dau exemple de poveşti – despre Crăciunul Bătrânul care nu a primit în casa lui pe Maica Sfântă, iar buna Crăciuniţa, soţia lui, a ajutat-o pe ascuns şi – ştiţi mai departe povestea – a născut în ieslea sfântă şi mai apoi Crăciunul Bătrânul a devenit primul creştin, dar înainte  a pedepsit-o pe Crăciuniţa, aflând de cea ce a făcut, i-a retezat mâinile care i-a crescut instantaneu înapoi.  Se spune că acest Post al Crăciunului, deşi este un post al bucuriei, Maica Sfântă i l-a dat Crăciunului ca mai apoi el să devină primul creştin. Găsiţi aici multe lucruri legate de tradiţiile noastre, vorbesc despre meşterii populari, vorbesc despre acel joc cu care am intrat în Cartea Recordurilor, de la Năsăud, când peste 10.000 de oameni au jucat „Roata de la Runc”, dar şi despre cântecele noastre populare, despre cum ar trebui să le păstrăm ş.a.m.d.      Această carte a apărut la Editura Patriarhiei Române  – „Poveştile Paştelui. Tradiţii din Bistriţa-Năsăud”, la fel, cu reţetele noastre tradiţionale, cozonacii, pasca, despre cum duceam pasca la Biserică, ce se întâmpla de Paşti. Trebuie să avem grijă şi să ducem aceste lucruri mai departe pentru că, atunci când străinii vin în România rămân foarte impresionaţi de frumuseţea costumelor noastre, dar şi de faptul că încă le purtăm, de faptul că bisericile noastre sunt pline, la fel cum este astăzi şi la dumneavoastră. Am venit şi cu o carte de poezii – „Copilul de apă” –  apărută la Editura Junimea. Este o variantă româno-italiană, a tradus-o cineva pentru Italia, însă promit că, dacă voi mai veni, voi traduce şi în spaniolă din poeziile mele. Cu mare bucurie am venit în mijlocul dumneavoastră, că ziarul „Răsunetul” la care lucrez, a scris de multe ori despre activităţile de aici, despre activităţile părintelui. Şi am găsit oameni aşa de frumoşi – cu pieptarele, zadiile, cu cămăşile (această cămaşă are peste 100 de ani). Port ca şi al nostru nu mai are nimeni. Sunt foarte rezistente. Dacă le ţineţi în lada de zestre şi le promovaţi, să ştiţi că sunteţi admiraţi.

– Un năsăudean prin Madrid.

– Da, la lansarea de carte din inima Madridului am  mers îmbrăcat în costum popular. Eu sunt mândru de portul meu şi de tot ceea ce încercăm să facem împreună.

• Care este mesajul pentru românii din diaspora ?
• Când vă supăraţi pe România să vă gândiţi că mai suntem şi noi, că ne e dor de dumneavoastră şi că pe noi nu trebuie să vă supăraţi, pe noi trebuie să ne iubiţi aşa cum vă iubim noi. Să vă dea bunul Dumnezeu sănătate şi să mergeţi la colindat. Vai de casa care nu primeşte colindători. Înseamnă că nu vine Iisus, nu simte sărbătoarea aşa cum trebuie. Sărbătoarea nu înseamnă doar vitrine colorate şi brazi împodobiţi, sărbătoarea înseamnă, în primul rând, Naşterea Mântuitorului. Sta trebuie să le spunem copiilor noştri. Şi, să le spuneţi despre Moş Nicolae şi despre Crăciunu Bătrânu, că există şi că sunt doi sfinţi coborâţi în mijlocul nostru care au făcut atâtea fapte bune pentru ca noi mai apoi noi să ne bucurăm de Naşterea Domnului. Inima mea e plină de bucurie. Românii își duc cu ei lada de zestre și departe de casă! Portul tradițional de pe Valea Tibleșului l-am întâlnit în Spania. „De drag, de dor” a fost concertul în cadrul căruia ne-am bucurat de cântece româneşti. Şi nu a lipsit nici Moşul pentru copiii noştri ! Am fost primiţi cu pâine şi sare şi steagul românesc. A fost o bucurie pentru mine să prezint pe interpreţii ce cântă, cu drag, departe de casă, pentru a stâmpăra dorul celor ce iubesc folcorul nostru. Todorica Brumă, Florina Mureşan Morar şi Mariana Condrea, bistriţencele noastre, au fost primite cu aplauze, la fel Veronica şi Ionuc Vidican, Lucian Singeorzan, Iusti Pintican şi Dănuț Trifoi, toţi plecaţi de acasă cu dragul de cântec. Mulţumesc Cafetería Dema Casino Nuevo pentru găzduirea evenimentului şi în mod special prietenei Tudorica Brumă, a cărei invitaţie am acceptat-o cu drag ! Ce poate fi mai emoţionant decât să fii felicitat şi premiat de românii din Spania pentru promovarea tradiţiilor. În centrul Madridului, cu emoţie, timp de 2 ore am vorbit despre Crăciunul străbun şi mi-am lansat cărţile. M-am bucurat de interacţiunea sălii şi de întrebările primite ! Mulţumesc Asociación Hispano Rumana SALVA. Am venit cu drag cu colindul şi am rămas impresionat de lucrurile minunate pe care le-am văzut aici. Ica Tomi, împreună cu colegii ei, merită toate trafeele din lume. Fac acţiuni culturale, învaţă copiii să joace româneşte, au grijă de semenii aflaţi la greu prin căutarea de locuri de muncă şi o masă caldă pentru cei nevoiaşi. În turneul de promovare a tradițiilor am fost împreună cu Ana Mican, colega de la As tv ce a realizat o serie de interviuri emoționante și interpreta Mariana Condrea. În drumul tău întâlnești oameni buni pe care nu îi cunoști, dar care într-o clipă îți sunt frați. Mulțumim pentru tot Doru și Adriana Chifa! Casa să vă fie plină de belșug și de lumină! Sunteți minunați!